Cum să lași trecutul în urmă fără să-ți pierzi rădăcinile
Demián Bucay
Nu are rost să rămânem ancorați în trecut, pentru că aici și acum putem fi fericiți
Trecutul va fi întotdeauna acolo pentru a ne constitui identitatea . Cu toate acestea, lăsarea în urmă a istoriei noastre personale și familiale nu înseamnă că ar trebui să o uităm, ci mai degrabă să o acceptăm așa cum a fost, ca parte care ne constituie și din care am învățat.
Deblocarea trecutului: filozofia maori
În unele triburi maori există o tradiție veche și curioasă care constă în a nu impune nicio pedeapsă atunci când unul dintre tinerii tribului comite o infracțiune.
În loc să-l pedepsească, unii dintre membrii mai experimentați ai tribului îl conduc într-un loc retras. Odată ajunși acolo, ei îi spun povestea familiei lor .
În cele din urmă, ei îi povestesc despre el însuși , despre cum a venit pe lume și despre copilul său. Nu-i spun niciun cuvânt despre vina pe care a comis-o, nu-l certă și nici nu-l corectează.
După ce au terminat de spus lor poveste , ei în liniște plece. Ei spun că tânărul stă de obicei acolo de ceva timp, apoi se întoarce în satul său pentru a-și cere scuze și a se repara celorlalți membri ai tribului.
Această poveste are o învățătură grozavă. Locul în care ne-am născut, părinții noștri, felul în care am crescut, experiențele pe care le-am trăit și căile pe care le-am ales modelează cine suntem.
Familia, identitatea și sentimentul de apartenență
Istoria familiei ne oferă un sentiment de apartenență , ne configurează personalitatea și poate fi o bună orientare în traiectoria noastră de viață.
Dacă putem accepta trecutul fără să ne ținem de el sau să-l lăsăm, se va întâmpla ceva minunat. Pentru că în acel moment putem îmbrățișa acel trecut ca parte a noastră, ca parte a ceea ce suntem cu adevărat.
Atunci vom înțelege că asta, în bine sau în rău, face parte din ceea ce suntem acum . Și asta va duce întotdeauna la creșterea noastră personală.
